Lucrez intr-un loc unde o uzina noua convietuieste cu una veche de 100 de ani. Simt incantare cand vizitez partea veche si ma invadeaza mirosul metalului folosit, dar aproape neuzat de atatia ani de functionare. E de o frumusete stranie, putin sinistra. Amprenta istoriei se vede peste tot, iar ingeniozitatea si felul in care au fost construite toate mecanismele utilajelor e impresionanta. Aproape in fiecare zi vad locul ala si de fiecare data simt la fel de natural ca apartin, ca fac parte din tot.
Andiboni 
Sunt frumoase utilajele vechi. Desi noul invadeaza totul ar trebui sa conservam vechiul si asa cum spui e bine sa convietuiasca.