Am observat cateva fiinte constante in monotonia programului meu zilnic. Iar prin constante nu ma refer ca ar accentua monotonia, ci din contra o rup, aducand o mica bucurie doar prin prezenta lor. Le vad in acelasi loc, la aceasi ora. Azi am realizat ca pe langa mesteacanul fermecator si cele doua salcii de langa observatorul astronomic, mai sunt doi elevi indragostiti. La ora trei, la acelasi colt de strada ei se imbratiseaza si sunt molipsitor de bucurosi. Aproape ca vezi dragostea lor invaluindu-i. Imi dau seama de prezenta lor doar exact in momentul intalnirii. Nu e o surpriza ca sunt acolo, dar e linistitor, ca si cum asa trebuie sa fie.
Andiboni 