” Timpul in care pierd lucruri e iar aici. Pierd lucruri, fiinţe, lupte de toate felurile. Poate pierd totul… Dar ca sã pierd trebuie sã am, sã posed si nu e bine. Simt cã nu e bine, dar vreau sã fie asa. O sã doarã cand nu o sã mai am.
Dacã mã pun intr-un colt imaginar si privesc totul ca pe un film? Si nu sunt nici macar regizor; doar privesc si nu mã afecteazã. O sã meargã?”
Andiboni 
Chestie de exercitiu si autoeducatie!