Ana stӑ afarӑ, azi, in zi de varӑ si se roagӑ iarӑ:
“Stii ce greu mi-a fost? Mӑ simt asa prost…parcӑ-s un nimic.
Cât sӑ mai rezist si sӑ mai asist la greseala mea repetat-asa?
Simt cӑ nu mai pot, fӑ-mӑ sӑ uit tot!”
“Mӑi, Anuta,draga mea, uitarea nu e a ta!
Vreau sӑ-ţi amintesti, sӑ nu mai gresesti,sӑ nu te rӑnesti.
Reusesti orice,ai incedere!
Oricat e de greu, te-nconjor mereu!”
Andiboni 