Vad mesteacanul asta de cateva ori in fiecare zi. Trec pe langa el si ma tot gandesc cum se poate sa fie tot timpul asa, chiar si cand e fara frunze sau cu zapada, e perfect. Intensitatea frumusetii lui nu scade indiferent de starea mea. Orice as simti in momentul vederii lui, se estompeaza si ramane doar admiratia,nimic nu mai exista in secundele alea, doar perfectiunea copacului. E incredibil de linistitor sentimentul asta. Cred ca daca nu ar mai fii la locul lui, mi-ar lipsi prea mult (si sentimentul si mesteacanul).
Cred ca si mesteacanul tau e fericit sa te vada. Cine stie ce gandeste el despre tine. Ia intreaba-l.
S-ar putea sa ai dreptate. Poate e si el fascinat de mine 🙂 Maine il intreb
L-ai intrebat?